OBSESIA LOLITA

joi, 17 februarie 2022

----ÎNTREBAREA ZILEI---- *Costel Zăgan : AH, POLITICA NAIBII!

----ÎNTREBAREA ZILEI---- *******Costel Zăgan****** : AH, POLITICA NAIBII!: Reumatism social, de politică mă dor și oasele și capul! Până când, Doamne? Până când? Costel Zăgan, Inventeme

marți, 15 februarie 2022

SÂNGEREZ ÎN METRU ANTIC

Cămașa zilei strălucește

pe trupul meu înaripat

că-s poet de nădejde

un simplu soldat

Cu trupul meu înaripat

cerul nu-i o corvoadă

un înger a căzut la pat

Cerul nu-i o corvoadă

sunt poet de nădejde

ce n-a apucat să cadă

cămașa zilei strălucește

Pe trupul meu întunecat

lumina face curat

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 13 februarie 2022

LUCIA OLARU NENATI

HAIKU

”M-a trăit destinul ca pe-o frunză”

Cel mai scurt haiku din viața mea

Mi s-a dat ordin să trăiesc lumina

Și-am căutat să îndeplinesc porunca grea.

vineri, 11 februarie 2022

DUMITRU NECȘANU

DESPRE IUDA

ia-mi și șterge cu el fruntea

pe care s-a prelins din ceruri dorul meu de tine

Doamne

sâmbătă, 5 februarie 2022

MIHAI MUNTEANU

PECETE DE TAINĂ...

Poezia...

Morile vântului o dezlănțuie,

aripa vulturilor o poartă.

Reazăm și scut,

pâine albă,

așezământ de nădejde,

propulsie a energiilor,

stare de grație

pecete de taină

în antice sarcofagii.

Ascultă-ți inima!

Poezia vine din sânge,

din vertebre,

din aerul pe care îl inspiri,

din magica humă.

miercuri, 2 februarie 2022

STELORIAN MOROȘANU

***

Nu mai rânjesc...Demult nu mai rânjesc...

E-o lume amărâtă, obosită...

Doar prin fereastra visului buimac

Grădina îngerilor nu-i cănită...

E-o lume amărâtă, obosită,

În care tu cu trup de alabastru,

Mă ții la sânu-ți ca un Dumnezeu

Ce a lăsat din rogvaiv albastrul...

Doar prin fereastra visului buimac

Și prin lumina ochilor demonici

Mai pot privi imperial-senin

Trist-carnavalul anilor agonici...

Grădina îngerilor încă nu-i cănită...

În sufletu-ți îngerii se odihnesc;

La intersecția săruturilor noastre

Cvadrigele iubirii se ciocnesc,

Nu mai rânjesc...

Demult nu mai rânjesc...

LUCIAN ALECSA, RECURS LA JOC SECUND, 1999

* Niciodată nu mă încercase o asemenea ură față de mine. O lume nouă răsărea pe neașteptate în sufletul meu și n-o puteam desluși.