STELORIAN MOROȘANU

 *** 

Nu mai rânjesc...Demult nu mai rânjesc...

E-o lume amărâtă, obosită...

Doar prin fereastra visului buimac

Grădina îngerilor nu-i cănită...

E-o lume amărâtă, obosită,

În care tu cu trup de alabastru,

Mă ții la sânu-ți ca un Dumnezeu

Ce a lăsat din rogvaiv albastrul...

Doar prin fereastra visului buimac

Și prin lumina ochilor demonici

Mai pot privi imperial-senin

Trist-carnavalul anilor agonici...

Grădina îngerilor încă nu-i cănită...

În sufletu-ți îngerii se odihnesc;

La intersecția săruturilor noastre

Cvadrigele iubirii se ciocnesc,

Nu mai rânjesc...

Demult nu mai rânjesc...