Cămașa zilei strălucește
pe trupul meu înaripat
că-s poet de nădejde
un simplu soldat
Cu trupul meu înaripat
cerul nu-i o corvoadă
un înger a căzut la pat
Cerul nu-i o corvoadă
sunt poet de nădejde
ce n-a apucat să cadă
cămașa zilei strălucește
Pe trupul meu întunecat
lumina face curat
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu