Toţi se feresc de mine, ca de propriul viitor!

Costel Zăgan

 Meseria de om o avem în sânge.

Costel Zăgan

 Fiecare dimineață e o victorie împotriva întunericului: fără victime!

Costel

Zăgan

EMINESCU - POLITOLOG CONTEMPORAN: N-avem oști, dar iubirea de moșie e un zid.MIHAI ...

EMINESCU - POLITOLOG CONTEMPORAN:  N-avem oști, dar iubirea de moșie e un zid.MIHAI ...:   N-avem oști, dar iubirea de moșie e un zid. MIHAI EMINESCU

DERUTĂ AXIOLOGICĂ

 Nici Nordul nu mai este de găsit!

Costel Zăgan

EREZIA ATEISTULUI INVOLUNTAR

 Totul pare pierdut

credința paradisul speranța de viață și de moarte

salt mortal între demon și înger

sus întuneric pe jos stele

plasă burdușită cu iluzii pierdute

insuficiență erotică acută

poet în haine de lucru

printre picioarele kilometrice ale singurătății

cu soarta o dai la plezneală

și-ți trece-n cont numai nopți albe cu picățele

cât despre Dumnezeu e-un simplu zar

hai sus

e ultimul firmament spre casă

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

 Nici oamenii, nici epoca nu-s de nivelul naivității tale!

Costel Zăgan

----ÎNTREBAREA ZILEI---- *******Costel Zăgan****** : AH, POLITICA NAIBII!

----ÎNTREBAREA ZILEI---- *******Costel Zăgan****** : AH, POLITICA NAIBII!:   Reumatism social, de politică mă dor și oasele și capul! Până când, Doamne? Până când? Costel Zăgan, Inventeme

SÂNGEREZ ÎN METRU ANTIC

 Cămașa zilei strălucește

pe trupul meu înaripat

că-s poet de nădejde

un simplu soldat

Cu trupul meu înaripat

cerul nu-i o corvoadă

un înger a căzut la pat

Cerul nu-i o corvoadă

sunt poet de nădejde

ce n-a apucat să cadă

cămașa zilei strălucește

Pe trupul meu întunecat

lumina face curat

Costel Zăgan, CEZEISME II

LUCIA OLARU NENATI

 HAIKU

”M-a trăit destinul ca pe-o frunză”

Cel mai scurt haiku din viața mea

Mi s-a dat ordin să trăiesc lumina

Și-am căutat să îndeplinesc porunca grea.

DUMITRU NECȘANU

 DESPRE IUDA

ia-mi și șterge cu el fruntea

pe care s-a prelins din ceruri dorul meu de tine

Doamne

MIHAI MUNTEANU

 PECETE DE TAINĂ...

Poezia...

Morile vântului o dezlănțuie,

aripa vulturilor o poartă.

Reazăm și scut,

pâine albă,

așezământ de nădejde,

propulsie a energiilor,

stare de grație

pecete de taină

în antice sarcofagii.

Ascultă-ți inima!

Poezia vine din sânge,

din vertebre,

din aerul pe care îl inspiri,

din magica humă.

STELORIAN MOROȘANU

 *** 

Nu mai rânjesc...Demult nu mai rânjesc...

E-o lume amărâtă, obosită...

Doar prin fereastra visului buimac

Grădina îngerilor nu-i cănită...

E-o lume amărâtă, obosită,

În care tu cu trup de alabastru,

Mă ții la sânu-ți ca un Dumnezeu

Ce a lăsat din rogvaiv albastrul...

Doar prin fereastra visului buimac

Și prin lumina ochilor demonici

Mai pot privi imperial-senin

Trist-carnavalul anilor agonici...

Grădina îngerilor încă nu-i cănită...

În sufletu-ți îngerii se odihnesc;

La intersecția săruturilor noastre

Cvadrigele iubirii se ciocnesc,

Nu mai rânjesc...

Demult nu mai rânjesc...  

LUCIAN ALECSA, RECURS LA JOC SECUND, 1999

 * Niciodată nu mă încercase o asemenea ură față de mine. O lume nouă răsărea pe neașteptate în sufletul meu și n-o puteam desluși.

CIPRIAN MANOLACHE

 VANITAS

Te întorci de unde n-ai plecat

cu femei de lux și mesaline

ca u preanevolnic cruciat

prin cenușa marilor destine

Un învingător ce-ai câștigat

loteria tristelor abise

fără de cuvinte exilat

dincolo de arse manuscrise

Niciodată parcă mai temut

n-a rodit în somnul tău uitarea

și nici îngeri roșii n-au căzut

ca să-ți deseneze înserarea...