Nici Nordul nu mai este de găsit!
Costel Zăgan
Totul pare pierdut
credința paradisul speranța de viață și de moarte
salt mortal între demon și înger
sus întuneric pe jos stele
plasă burdușită cu iluzii pierdute
insuficiență erotică acută
poet în haine de lucru
printre picioarele kilometrice ale singurătății
cu soarta o dai la plezneală
și-ți trece-n cont numai nopți albe cu picățele
cât despre Dumnezeu e-un simplu zar
hai sus
e ultimul firmament spre casă
COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014
Cămașa zilei strălucește
pe trupul meu înaripat
că-s poet de nădejde
un simplu soldat
Cu trupul meu înaripat
cerul nu-i o corvoadă
un înger a căzut la pat
Cerul nu-i o corvoadă
sunt poet de nădejde
ce n-a apucat să cadă
cămașa zilei strălucește
Pe trupul meu întunecat
lumina face curat
Costel Zăgan, CEZEISME II
HAIKU
”M-a trăit destinul ca pe-o frunză”
Cel mai scurt haiku din viața mea
Mi s-a dat ordin să trăiesc lumina
Și-am căutat să îndeplinesc porunca grea.
DESPRE IUDA
ia-mi și șterge cu el fruntea
pe care s-a prelins din ceruri dorul meu de tine
Doamne
Muzica n-are nevoie de cuvinte, cuvintele însă au nevoie de muzică. Costel Zăgan