***
Nu mai rânjesc...Demult nu mai rânjesc...
E-o lume amărâtă, obosită...
Doar prin fereastra visului buimac
Grădina îngerilor nu-i cănită...
E-o lume amărâtă, obosită,
În care tu cu trup de alabastru,
Mă ții la sânu-ți ca un Dumnezeu
Ce a lăsat din rogvaiv albastrul...
Doar prin fereastra visului buimac
Și prin lumina ochilor demonici
Mai pot privi imperial-senin
Trist-carnavalul anilor agonici...
Grădina îngerilor încă nu-i cănită...
În sufletu-ți îngerii se odihnesc;
La intersecția săruturilor noastre
Cvadrigele iubirii se ciocnesc,
Nu mai rânjesc...
Demult nu mai rânjesc...