Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez! (Costel Zăgan)
Memoria
mă desparte
în
vise povești și amintiri
când
toate o iau razna
nu mai rămâne
decât
carcasa eului
o bucată de pâine
și-un cal
de
iarbă
COSTEL ZĂGAN
Orice tăcere își are cântecul ei de lebădă. ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu