Despre Cartea de la Upsala

2.  AMERICA DE-ACASĂ

      Despre CARTEA DE LA UPPSALA, romanul american al unui scriitor botoșănean, Gellu Dorian, citesc de peste toți și peste toate. .

      Citez:

             ”Gellu Dorian a reușit să ajungă la un nivel al scriiturii ce îl face demn de invidiat de oricare alt prozator al momentului.”, scrie, de pildă, Constantin Dram.

   Drept să vă spun eu nu-l prea invidiez pe acest prozator al momentului. Din cel puțin două pricini:

   * nu sunt invidios din (ne)fire, una la mână și,

   * a doua, nu mă simt deloc prozator al momentului.

   Și cu toate că am citit acest roman, dintr-o suflare, și mi s-a părut dens, ideatic vorbind și, de asemenea, plin de acțiuni și personaje, mai mult sau mai puțin literare, ori politice, tema sa fiind alienarea românească postrevoluționară, n-aș putea să-l compar cu niciun alt roman românesc al momentului.

   Însă, recunosc, cu mâna pe stilou:

   Nu am fost nici în Arcadia, nici în America!!!

   Cât despre vecini, alde Basarabia sau Rusia, le văd în fiecare dimineață, peste gard.

           A scris, al dumneavoastră, același,

           Lector Honoris Pausa,

supranumit:

                   Costel Zăgan