Subiectul zilei: cireşe

Concurs în iunie

La cireşe medalia de aur
şi eu şi-un drac de graur

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

POEZIA NUMELOR PROPRII

 Niște personalități ad-hoc niște versuri absurde

Andrei Pleșu Ludovic Spiess Mihail Golu

Petre Sălcudeanu Liviu Maior Marin Sorescu

Viorel Mărginean Grigore Zanc Ion Caramitru

Răzvan Thedorescu Mona Muscă Adrian Iorgulescu

Thedor Paleologu Kelemen Hunor Mircea Diaconu

Puiu Hașotti Daniel Barbu Gigel Știrbu

Mihnea Costoiu Victor Ponta Csilla Hegedus

Ionuț Vulpescu Corina Șuteu Lucian Romașcanu

George Ivașcu Valer-Daniel Breaz Bogdan Gheorghiu

niște învățători niște corigenți la drepturi și îndatori(r)i

am scris și eu n-am dat cu parul

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 

Subiectul zilei: Voroneţ

26 mai 1488: Ştefan cel Mare a ctitorit Biserica "Sf. Gheorghe" la Voroneţ

Sentimentul Voroneţ

Cel mai pur sentiment printre poeţi

monostih de Costel Zăgan (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

 

Personajul zilei: Dracula

26 mai 1897: s-a publicat romanul "Dracula" de Bram Stoker

Retorica lui Dracula

Şi-acum
pentru
posteritate

Copii

Pe locuri
fiţi

Start

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 DEŞERTUL DE CATIFEA

                                            DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ

   Dio zăreşte prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii suliţează aerul senin al dimineţii de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni.

Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui Dio se suprapun c-o viteză ameţitoare. Deşi se pare că totul respiră mai calm la această oră.

  Ce se întâmplă în mintea lui Dio seamănă izbitor cu chipurile copiilor din clasa a IV-a : limpezimea din priviri este greu de ţinut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă şotie !

  Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreţi voi şi alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăuşe Dio se întreabă ce va ţâşni din paginile albe : cine ştie ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ?

  Mâinile chicotesc printre imagini şi cuvinte. Un băieţel a ieşit cu maşinuţa taman printre norii colegului de bancă :

  - Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-o porţie de lacrimi de crocodil ! Amenda se execută pe loc !

  - Nu-s vinovat !!! Eu nu-s vinovat. Telecomanda-i ca de-obicei la şefa clasei ! Numai ea poate umbla brambura prin visele noastre.Într-una ne calcă-n picioare stelele cele mai delicate. 

EA TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ !

   Mâinile copiilor mângâie cuvintele , indiferent de sex, orientare religioasă sau aptitudine politică.

   Brusc, tăcerea sparge geamurile clasei : în grădina din faţa şcolii un trandafir şi-a deschis parcă pentru zbor şi ultimii boboci. Derbedeul !

Costel Zăgan

DANIEL CORBU: Apocalipsa de fiecare zi

 Iar tu poți să-ți închipui despre moarte orice.

După cum se rostește Școala din Frankfurt

și ne asigură călugărul din Assissi

decadenții din Koln șambelanul

din Chamonix și înțeleptul din Tormes

hăulitorii coranului din moscheile orientale

precum și vânătorul de pelicani din

Insula Mare a Brăilei

ai crede că cel mai bun lucru

e libertatea. Pe urmă ai crede că libertatea-i 

chiar o ușiță spre paradisul pierdut.

Dar tu de-atâția ani sapi în tine groapa asta

îngustă

și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările

limpezi.

(DIN CÂND ÎN CÂND SE DESCHIDE O PÂINE

ȘI PRIN EA BÂIGUIE UMBRA)

În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora

pentru umilința noastră

și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie.

În rest apocalipsa de fiecare zi

pe când adevărata moarte vine enervant de

încet. 

 

CIMITIRUL BUNEI SPERANȚE

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

dar Iuda la amândoi le dă sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

iar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

o zi îmi duc pe umeri cimitirul

şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul

şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

Costel Zăgan, Cezeisme, 2008