CIMITIRUL BUNEI SPERANȚE

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

dar Iuda la amândoi le dă sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

iar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

o zi îmi duc pe umeri cimitirul

şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul

şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

Costel Zăgan, Cezeisme, 2008

 Drumul spinos al unei cărţi: autor-editură-cititori-bibliotecă. Vai de cel care-l va abrevia, abreviat va trăi!

Costel Zăgan

VISĂTORULE

 Mai ai o șansă

la

o mie și una

de

nopți

Costel Zăgan, HYPERION, 2003

Ce poezie frumoasă ești, iubito 😍

RECURS LA DEZNĂDEJDE

 Îmi pare rău dar nu e primăvară

v-am spus și voi nu m-ați crezut

de-aceea m-am retras la țară

biet clopot surdomut

V-am spus și voi nu m-ați crezut

că trântorii își fac averi de miere

că mută viitorul în trecut

că paguba li-i singura avere

Când trântorii își fac averi de miere

din sărăcia voastră tutelară

voi mai aveți o șansă și-o putere

să-i dați din veșnicie-afară

Păcat doar moartea ne învață

cum să pășim nemuritori din viață

Costel Zăgan, HYPERION, NR.2, 2005

CROMATICĂ DE SĂRBĂTOARE SAU DOINA ROMÂNIEI MARI

Puțin albastru de Moldova

și-un înger doar de Voroneț

și-iarba-n verde zică slova

căci avem nevoie de poeți

Un înger doar de Voroneț

să-ntindă cerul pe pământ

fiți fericiți dacă mai vreți

tăcerea izbucnește-n cânt

Și-ntinde cerul pe pământ

și-iarba-n verde zică slova

la Dumnezeu să stau la rând

pentru albastru de Moldova

Și-un înger doar de Voroneț

românilor o doină mai puteți

Costel Zăgan, CEZEISME II 

JULIEN BENDA, TRĂDAREA INTELECTUALILOR, 1927

 Democrația înseamnă război?