Subiectul zilei: Voroneţ
Sentimentul Voroneţ
Cel mai pur sentiment printre poeţi
monostih de Costel Zăgan (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Cel mai pur sentiment printre poeţi
monostih de Costel Zăgan (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Şi-acum
pentru
posteritate
Copii
Pe locuri
fiţi
Start
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
DEŞERTUL DE CATIFEA
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ
Dio zăreşte prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii suliţează aerul senin al dimineţii de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni.
Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui Dio se suprapun c-o viteză ameţitoare. Deşi se pare că totul respiră mai calm la această oră.
Ce se întâmplă în mintea lui Dio seamănă izbitor cu chipurile copiilor din clasa a IV-a : limpezimea din priviri este greu de ţinut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă şotie !
Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreţi voi şi alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăuşe Dio se întreabă ce va ţâşni din paginile albe : cine ştie ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ?
Mâinile chicotesc printre imagini şi cuvinte. Un băieţel a ieşit cu maşinuţa taman printre norii colegului de bancă :
- Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-o porţie de lacrimi de crocodil ! Amenda se execută pe loc !
- Nu-s vinovat !!! Eu nu-s vinovat. Telecomanda-i ca de-obicei la şefa clasei ! Numai ea poate umbla brambura prin visele noastre.Într-una ne calcă-n picioare stelele cele mai delicate.
EA TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ !
Mâinile copiilor mângâie cuvintele , indiferent de sex, orientare religioasă sau aptitudine politică.
Brusc, tăcerea sparge geamurile clasei : în grădina din faţa şcolii un trandafir şi-a deschis parcă pentru zbor şi ultimii boboci. Derbedeul !
Costel Zăgan
Iar tu poți să-ți închipui despre moarte orice.
După cum se rostește Școala din Frankfurt
și ne asigură călugărul din Assissi
decadenții din Koln șambelanul
din Chamonix și înțeleptul din Tormes
hăulitorii coranului din moscheile orientale
precum și vânătorul de pelicani din
Insula Mare a Brăilei
ai crede că cel mai bun lucru
e libertatea. Pe urmă ai crede că libertatea-i
chiar o ușiță spre paradisul pierdut.
Dar tu de-atâția ani sapi în tine groapa asta
îngustă
și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările
limpezi.
(DIN CÂND ÎN CÂND SE DESCHIDE O PÂINE
ȘI PRIN EA BÂIGUIE UMBRA)
În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora
pentru umilința noastră
și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie.
În rest apocalipsa de fiecare zi
pe când adevărata moarte vine enervant de
încet.
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus și voi nu m-ați crezut
de-aceea m-am retras la țară
biet clopot surdomut
V-am spus și voi nu m-ați crezut
că trântorii își fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii își fac averi de miere
din sărăcia voastră tutelară
voi mai aveți o șansă și-o putere
să-i dați din veșnicie-afară
Păcat doar moartea ne învață
cum să pășim nemuritori din viață
Costel Zăgan, HYPERION, NR.2, 2005
Muzica n-are nevoie de cuvinte, cuvintele însă au nevoie de muzică. Costel Zăgan